|
CULOAREA
PLANTELOR
Culoarea plantelor se datoreaza unor substante colorate natural. Rezultatul
existentei acestor pigmenti e variat, tot astfel e si paleta cromatica ce
apare la flori sau la fruct. Exista si alti factori care influenteaza
culoarea florilor si fac ca aceleasi specii de plante sa fie mai deschise
sau mai inchise, sa fie o tonalitate sau alta, sa se amestece cu alte
nuante.
Enormul numar de culori intalnite la flori este creat de doar trei grupe
naturale: flavones, coloranti galbeni prezenti in sucul celular caracoloranti
cu nuante de la galben la rosu prezenti in protoplasma, antociane cu nuante
de la rosu la violet inchis aproape negru aflat tot in suculcelular.
Florile nu sunt niciodata negre, cum se vorbeste despre trandafirii negrii
sau lalelele negre.
Culoarea plantelor este influentata de lumina, temperatura, umiditate si
alti factori. Multe plante cultivate in plina lumina contin in sucul
celular mai multi pigmenti antocionici. Partile petalelor mai intens
iluminate sunt mai puternic pigmentate decat cele umbrite. Alteori se poate
cu usurinta ca lumina sau lipsa ei nu influenteaza pigmentatia: sfecla
rosie, ridichea. Cu toate acestea o floare care e inflorita la baza atunci
cand o aduci in casa se deschide si celelalteflori pe care le are in susul
cimei, ultimele aparute nu vor mai avea petalele de culoarea suratelor.
Coloritul fructelor si al frunzelor se datoreaza unor pigmenti aflati in
epiderma acestora. Verdele este dat de pigmentul clorofilian. Diversitatea
culorilor la plantele herticole este atribuita la patru grupe de pigmenti:
porfirine, caratenoide, flavones, antociani, xantici (galben-portocaliu,
galben-roscate) ele aparmai nuantate intr-un mediu mai alcalin, iar in
prezenta solutiilor de fier variaza spre verde-oliv, verde-bruniu.
Culoarea pigmentilor antocionici variaza in functie de pH-ul sucului
celular fiind rosii la un pH acid, albastru in mediul alcalin si violet in
mediul cu pH neutru. Dioxidul de sulf le poate decolora. Variatia
tempetarurii poate influenta culoarea, de exemplu: liliacul pus fortat
iarna, in sere, la peste 30C are floare alba chiar daca e un soi de culoare
lila, in schimb la temperaturile de 26-27C isi recapata culoarea specifica
de soi. In zonele alpine si in cele circumpolare, cu temperature joase,
coloritul floriloreste mai inchis in rosu, violet, albastru, deoarece
acesti pigmenti au functia de a capata radiatiile calde, fie de a proteja
contra radiatiilor ultraviolete nocive chimistului enzimatic. In tarile
nordice predomina plantele cuflori rosii, albastre si violet (61%), cele cu
flori alburii (22%) iar cele galbene/verzi (17%), pe cand in zonele
temperate mai mult cele cu culoare galbena/verde urmate de cele alburii. In
stepe au culori alburii si mai rar albastru si acesta mai deschis. In
zonele ecuatoriale, desi cu temperaturi mai ridicate, plantele au totusi un
colorit variat deoarece lumina este difuzata si datorita vegetatiei etajate
si a lianelor. Plantele floricole de primavara cu toate ca infloresc
primavara, timpuriu, la temperaturi scazute au totusi un colorit deschis,
alburiu, verzui sau vioriu, deoarece culoarea deschisa are rol de
termoreglare.
|
