CURS DE AYURVEDA

BUCURESTI

str. Otesani nr. 16

in fiecare marti

ora 18.00

ACASĂ

IMAGINI

ACTUALITĂȚI

ARTICOLE

ANUNȚURI

MATERIALE

CONTACT

 Referate

Ghimbirul

Papadia

Sanzienele

Merele

Culoarea plantelor

Apele sulfuroase

Consumul de carne

Remedii pentru copii (1)

Remedii pentru copii (2)

Despre suflet

 

 

 

 

 

 

 

 

 DECEMBRIE 2012

 

Păpădia

Taraxacum officinale

 

Legenda spune că în fiecare primăvară, când înfloresc păpădiile, Zeul vântului dinspre Sud suspină cu tristețe, în amintirea iubitei sale cu păr auriu…

 

Se povestește că Zeul Vântului dinspre Sud, etern îndrăgostit de flori, a văzut într-o zi prin poiene o tânără fată cu păr superb, lung și auriu. i-a plăcut mult, dar n-a îndrăznit niciodată să se apropie de ea; se mulțumea doar să o urmărească de la distanță, zile de-a rândul. Intr-una din zile tânăra fată n-a mai apărut iar în locul ei a venit o creatură ciudată, cu păr alb-cenușiu ciufulit. Zeul a înțeles că fata frumoasă de care se îndrăgostise s-a întâlnit cu fratele lui, Zeul Vântului dinspre Nord, care a suflat asupra ei și i-a distrus pletele superbe. Zeul Vântului dinspre Sud a oftat atunci cu tristețe, iar părul fetei s-a desprins și s-a împrăștiat în toate direcțiile. De atunci n-a mai văzut-o niciodată.

 

Legenda spune că în fiecare primăvară, când înfloresc păpădiile, Zeul vântului dinspre Sud suspină cu tristețe, în amintirea iubitei sale cu păr auriu… Ce-i drept, cine dorește să se bucure din plin de calitățile stimulente și purificatoare ale tijelor și frunzelor proaspete de păpădie trebuie să se grăbească să le culeagă din timp, cât păpădia e încă în floare.

 

Despre Theseu, cel mai cunoscut erou atenian din mitologia greacă, se spune că ar fi dorit, după ce a ucis Minotaurul, o salată de păpădie pentru a-și reface forțele. Legendele mai spun că în Atlantida păpădia era folosită ca și aliment, dar și terapeutic, pentru proprietățile ei tonice.

 

Păpădia a fost una din plantele medicinale cele mai cunoscute și utilizate de-a lungul istoriei. Primele informații scrise despre păpădie le avem de la medicii arabi din secolele X și XI, care considerau păpădia un fel de andivă sălbatică. Era mult prețuită de indienii americani, care o foloseau ca și tonic amar, cicatrizant pentru răni și arsuri și ca aliment. In perioada medievală era consumată în Europa sub formă de salată, dar medicii menționau și proprietățile ei sedative și diuretice. Unul din primii herbologi americani, o descria ca fiind relaxantă, stimulentă hepatic și având o lentă acțiune diuretică.

 

Denumirea științifică a păpădiei (Taraxacum) provine, probabil, din grcescul ‘tarassein’ cre are semnificația de ‘a perturba’ sau ‘a modifica’ cu referire la cunoscutul ei efect depurativ, dar e posibil să provină și din latinizarea termenului persan ’tarash qun’ (plantă amară) sau arab a’tarakshaqun’ (cicoare sălbatică).

 

Păpădia face parte din flora spontană de pe tot globul. În Europa este răspândită în întreaga emisferă nordică până în zona alpină, dar cea mai largă arie de răspândire e în Asia Centrală. Crește numai pe lângă așezările umane.

 

Este o plantă erbacee perenă cu rădăcină pivotantă lungă de 12-20 cm; datorită acestei rădăcini viguroase păpădia e denumită în China ‘cuiul pământului’. Din această tulpină primăvara devreme răsar frunze lungi ascuțite cu lobi triunghiulari dințați, care formează pe sol o rozetă; din mijlocul acesteia pornesc mai târziu tulpinile cilindrice, goale în interior. Florile sunt galben-aurii iar fructele sunt însoțite de o ‘umbreluță ’-un papus alb- ușor purtată de vânt. Inflorește din aprilie până în octombrie.

 

In scop terapeutic se folosesc frunzele și rădăcina. Rădăcina se recoltează toamna, în septembrie-noiembrie, iar partea aeriană primăvara, înainte sau în timpul formării bobocilor florali. Se usucă în strat subțire, în locuri bine aerisite.

 

Compoziție

 

Păpădia este o excelentă sursă de minerale: fier, cupru, potasiu,fosfor (0,5%- conține mai mult fosfor decât spanacul și varza), calciu(1,6%) și magneziu.

conține vitaminele A, B 1, C, D

proprietățile stimulent digestive se datorează unui principiu amar: taraxacina

rădăcina este bogată în fructoză (concentrație maximă primăvara) și inulină (40% toamna)

flavonoide cu proprietăți diuretuce

fitosteroli

lactone cu proprietăți laxative

acizi  ( cafeic, silicic, palmitic, oleic)

taninuri

        

Acțiuni terapeutice

 

diuretică

datorită flavonoidelor; spre deosebire de majoritatea diureticelor de sinteză care contribuie la eliminarea potasiului din organism, păpădia are un conținut bogat de potasiu, deci este un ‘diuretic ce economisește potasiul’ natural, deci poate fi folosită cu succes ca adjuvant în afecțiuni renale și retenție hidrosalină

depurativă

colagogă: stimulează excreția bilei din vezica biliară, contribuind astfel la îmbunătățirea digestiei

coleretică: stimulează secreția de bilă la nivel hepatic

diaforetică (sudorifică)

laxativă (prin conținutul de lactone)

stimulează secreția gțandelor exocrine (salivare, pancreatice, glandele secretoare ale mucoasei abdominale) datorită principiilor amare

stimulent hepatic

tonic amar

hipocolesterolemiantă

hipotensivă

datorită acțiunii diuretice și hipocolesterolemiante

hipoglicemiantă

scade nivelui glucozei sangiune

 

Indicații terapeutice

 

anorexie (lipsa apetitului)

diskinezie biliară ,alături de anghinare

hepatită, insuficiență hepatică       

creșteri ale colesterolului sanguin ( împreună cu anghinarea și frunzele de mesteacăn

retenție de apă (edeme, ascită) și afecțiuni renale ( cistită, pielonefrită, litiază renală) datorită proprietăților diuretice. Este un diuretic valoros, deoarece economisește potasiul din organism

constipație

obezitate, datorită proprietăților diuretice diaforetice, laxative și stimulent digestive

gută, reumatism

afecțiuni ale pielii (acnee, eczeme) alături de trei frați pătați și rădăcina de brusture, datorită proprietăților depurative

diabet zaharat alături de frunzele de dud și de afin

 

Mod de administrare

 

alimentație:

toata părțile păpădiei pot fi folosite în alimentație; frunzele și tijele se pot consuma crude în salate, rădăcinile de asemenea, florile s-au folosit prăjite sau încorporate în clătite, din frunze se face ceai iar rădăcinile, prăjite și râșnite, se pot utiliza ca o cafea tonică

 

terapeutic:

păpădia poate fi folosită cu succes pentru curele depurative de primăvară

 

frunzele tinere culese din zone nepoluate, atâta timp cât păpădia e în floare, se pot consuma sub formă de salată

 

Cura cu tije de păpădie:

se consumă câte 6 tije pe zi, înainte de masă, timp de 2-4 săptămâni. Se culeg tot când păpădia e în floare

 

Suc proaspăt stors din planta întreagă (fără rădăcină) – se consumă 1-3 linguri zilnic, timp de 6 săptămâni

 

Planta uscată se poate lua sub formă de pulbere sau macerat

 

pulbere:

câte o linguriță de plantă râșnită se ia de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute înainte de mese,se ține sublingual 15 minute apoi se înghite cu puțină apă plată

 

macerat:

se pun 2 linguri pline de pulbere de plantă la 1 litru de apă plată, se lasă la temperatura camerei aproximativ 7 ore apoi se strecoară; lichidul rezultat se bea peste zi, cu înghițituei mici, între mese

 

 

Andreea Dragomirescu

 

 

 

 

 

 

 PREZENTARE CARTE

INDEX AYURVEDIC SISTEMATIC SELECTIV

Lucarea cuprinde 30 de plante medicinale, dintre cele mai renumite și eficiente cunoscute în tradiția terapeutică ayurvedică, precum și unele plante mai puțin cunoscute din România, împreună cu efectele lor terapeutice remarcabile.

 

 IMAGINI

 


 

 

 Căutare în actualități



 

 Accesări

9724

 

 Utilizatori

 

 

 Creat:

 

 

 


A.M.N. – ROMÂNIA ©2005-2012
  Procesare 1.6109 secunde - 22 queries