|
SÂNZIENELE
Galium verum
În tradiția
multor popoare noaptea de sânziene (23 spre 24 iunie) e o noapte magică,în
care Porțile Cerului se deschid și zânele coboară pe pământ iar Sânziana,
floarea cu nume de zeiță, este considerată o plantă magică, folosită din
timpuri străvechi în descântece și leacuri.
Numele sânzienei
provine probabil din latinescul ‘ Sancta Diana’ iar popular planta
mai e denumită închegătoare sau smântânică, pentru proprietatea ei de a
coagula laptele , proprietate evidențiată și de denumirea științifică a
genului: ’Galium’
provenit din grecescul ‘gala’ ce înseamnă ‘lapte’.
Tradiția spune că
sânzienele au puterea
de a îndepărta răul și boala.
În trecut se puneau flori de sânziene în patul femeilor ce urmau să
nască, pentru că se considera că astfel vor
avea o naștere mai ușoară; există legende ce spun că în ieslea în
care s-a născut Isus erau, în loc de paie, flori uscate de sânziene.
În noaptea de
sânziene se fac mănunchiuri de flori de sânziene cu care se împodobesc
ferestrele, porțile, streșinile caselor, pentru a-i apăra pe oameni de
duhurile rele și se pun cununi în coarnele vitelor pentru a le feri de rău.
Femeile își pun florile în jurul mijlocului pentru a fi ferite de dureri
iar fetele tinere își împletesc cununi de sânziene pe care le poartă pe cap
pentru a fi sănătoase și îndrăgite de băieți. Roua de pe sânziene culeasă
în ziua de sânziene se întrebuințează în bolile ochilor iar planta întreagă
se pune în apa de baie a copiilor pentru a-i întări.
Planta e
răspândită în Europa și Asia; crește prin
fânețe, margini de păduri, tufărișuri, din zona de câmpie până în etajul
alpin. Are tulpină subțire, în patru muchii, ce ajunge la o înălțime de 30-60 cm, frunze înguste și alungite, grupate căte
7-8 în jurul unui nod și flori mici, albe la specia Galium mollugo și
galbene la specia Gallium verum. Florile răspândesc o mireasmă puternică,
asemănătoare cu a mierii. Sânzienele înfloresc din mai până în septembrie;
în scop terapeutic se folosește partea aeriană, care se recoltează în momentul înfloririi
și se usucă la umbră.
Compoziție chimică
iridoide cu
acțiune antiinflamatoare, analgezică, sedativă
flavonozide cu
acțiune diuretică și antiinflamatoare
taninuri cu
acțiune cicatrizantă
acid citric
substanțe
minerale
enzime
Acțiuni terapeutice
sânzienele sunt
în primul rând cunoscute pentru acțiunea de echilibrare a funcției
tiroidiene; mai au de asemenea acțiune:
diuretică
antispastică
depurativă
ușor sedativă
ușor laxativă
cicatrizantă
coleretică (
stimulează eliminarea bilei din vezica biliară)
colagogă
(stimulează secreția hepatică de bilă)
afrodiziacă
Indicații
Cu administrare
internă:
afecțiuni ale
glandei tiroide: hipo- sau hipertiroidie, noduli tiroidieni
faringite,
laringite, amigdalite alături de salvie
afecțiuni
urinare : cistite, pielonefrite, litiază urinară, alături de splinuță,
zămoșiță și frunze
de mesteacăn
gută, reumatism
insomnie,
alături de tei și talpa gâștei
erupții cutanate
alergice împreună cu trei frați pătați și rădăcina de brusture
Cu administrare
externă:
Plăgi, răni
reumatism
erupții
tegumentare
Mod de administrare
Intern se poate
administra sub formă de pulbere :
planta uscată se
râșnește fin cu o râșniță electrică curată; din pulberea obținută se ia
câte o linguriță de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minim 30 minute
înainte de mese, se ține sublingual 15-20 minute apoi se înghite cu puțină
apă plată
macerat la rece:
se pun 2 linguri pline de plantă la 1 litru de apă plată și se lasă
aproximativ 7 ore ( peste noapte) la temperatura camerei, apoi se
strecoară; se bea pe parcursul unei zile, cu înghițituri mici, între mese
tinctură
Extern se utilizează sub formă de:
cataplasme cu
pasta obținută din pulberea de plantă amestecată cu puțină apă, aplicată pe
zonele afectate
cataplasme cu
macerat de plantă (se folosește un macerat mai concentrat, din 5 linguri de
plantă la 1 litru de apă)
gargară cu
macerat, în cazul afecțiunilor tiroidiene, laringiene, faringiene
unguent. Se
aplică local pe articulațiile dureroase în caz de reumatism; de asemenea se
recomandă ca adjuvant în: eczeme, furuncule, erizipel
de Andreea Dragomirescu
|
