|
DESPRE
SUFLET
actualitatea
unei preocupari umane neconditionata de timp
de Alexie Spiridon
« Aveți suflet? »
În mod sigur, cei mai mulți dintre noi răspundem
afirmativ la această întrebare. Pare, dată fiind predictibiliatea
răspunsului, puțin probabila o dezbatere ampla pe aceasta tema in raport cu
problematica actuala a managementului în sistemul de sanatate. În realitate
consecințele practice ale unui răspuns pozitiv reclamă cel puțin o cunoastere
temeinica si o documentare serioasă !
Da, pentru un om care recunoaște că are suflet,
se ridică imediat întrebarea unde are sediul acest « constituent » ? Cei mai mulți oameni, între care mai ales
copiii sunt cumva de referință prin spontaneitatea răspunsului, vor arăta o
zonă la nivelul pieptului. Alții, mai erudiți vor face apel la diferite
surse documentare încă nesintetizate în manualele de biologie generală ori
ale specialităților medicale. În mod sigur unii oameni cu o anumită
pregătire vor evoca diferite corespondențe corecte între rădăcina psyche
(suflet în limba greacă) și numele savant al unor domenii ale cunoașterii
umane care ar avea drept obiect de studiu ori măcar de interes
« sufletul ». Odată cu afirmarea faptului ca
psihologia, psihiatria si altele asemenea se ocupă de suflet cei mai mulți
intelectuali consideră problematica epuizată.
Revenim la elementul clinic, de referință, care
prin apropierea de practica zilnică ne aduce discernământul la nivelul
sprijinului pe picioarele reale, la realitatea corporală. Dacă este
recunoscută existență sufletului înseamnă că merită concepută natura
acestuia ! Odată stabilită natura acestui « constituent »
se pot face determinări cantitative și calitative, așa cum este stiințific,
modern și actual să se facă ! Și nu exagerăm ! Este poate o
iluzie că se exagerează, deoarece puțini oameni abordeaza cu o anumită
perseverență această problematică. Sunt și motive.
Înainte de 1989 se mai dezbăteau exegetic
problematicile fundamentale ale existenței, din care ceea ce ne-ar fi
interesat erau concluziile referitoare la viață și sensul ei. E adevărat că
sensul acestor dezbateri era de îndoctrinare, de argumentare a
materialismului extrem, al societății respective, față de societatea
capitalistă, zisă decadentă și idealistă (că era acesta idealismul
subiectiv ori obiectiv). În realitate aceste dezbateri au prezentat totuși
principalele teme și categorii ale filosofiei împreună cu unele
problematici, consecințe practice și teoretice care decurgeau din adoptarea
unora sau altora dintre sisteme. Cei care au deschis ochii mai târziu nu au
mai prins asemenea dezbateri. Astăzi, filosofia face obiectul preocupării
filosofilor, iar restul aspectelor vieții sunt dezbătute în funcție de
cheltuielile asociate acestora. Este din ce în ce mai evident pentru
întreaga societate civilă românească faptul că România a scăpat de bine de
rău dintr-o orînduire mărturisită ca materialistă, dar au rămas cumva
mentalitățile respective ? Materialism sau idealism ?
În fondul principal de formulări românești uzuale
sunt o serie de manifestări ale sufletului. Să începem prin a le evoca pe
cele mai cunoscute: « m-a uns la suflet »,
« din suflet », « cu suflet »,
« a pus suflet », « are
suflet », « om cu suflet », « îl
doare sufletul »… Nu ne propunem să fie epuizat acum aici
acest subiect. Aceste exemple servesc doar la argumentarea faptului că în
viața fiecăruia dintre noi există o anumită cunoaștere, cel mai mult
nonverbală, asupra manifestării a ceva misterios, inefabil, dar sesizabil,
care ne identifică la fel ca și ființe umane, numit suflet.
Într-o policlinică ori într-un spital din
sistemul sanitar avem cabinete cu diferite denumiri care folosesc rădăcina
grecească pshiche, care însemnă
suflet, dar propriu-zis nu este explicit ce este sufletul, ce natură are,
ce legi și proprietăți are. Din toate acestea decurg cele referitoare la
aprecierea (diagnosticarea) stării sale de sănătate sau de boală, precum și
stabilirea metodelor de îngrijire, tratament și recuperare.
Cel puțin în sistemul Ayurveda, sufletul este o
parte esentiala intr-un asa-numit « inventar al parților
componente ale omului », cu toate cele care decurg din punct de
vedere practic din această concepție. Și este un sistem care funcționează
eficient și astăzi, pentru o proporție semnificativ de mare de oameni. Și
aici merită mentionat numărul mare al utilizatorilor de medicină
tradițională, fie ea chineză, ayurvedică, unani (sistemul medicinei arabe),
ori de alt gen. În mod sigur medicinele tradiționale, neconventionale, sunt
mai raspândite, pentru ca ele sunt mai aproape de om, de natură și de cele
mai multe ori mai ieftine.
Poate că preocupați de unele probleme care nu
sunt boala ori sănătatea se poate
să fie neglijate raporturile corecte între realitatea concretă a ființei
noastre și ceea ce se spune despre aceasta. Evident cei mai mulți oameni
sunt sănătoși (adică mai mult niște bolnavi care se ignoră), iar cei
bolnavi sunt cumva împăcați cu statisticile care îi includ ca pe niște
procente, abulici și în mod sigur nu sunt in dispoziția să-și afirme anxietățile.
Si apoi cine să-i asculte și de ce ? Pentru ca uneori a asculta pare a
fi neeficient terapeutic. Insa aceasta este in mod indubitabil in
detrimentul sanatatii. Spunand acestea, evidențiem niște realitati care nu
vin pe un teren gol. Și noi suntem oameni, și noi trăim în condiții cât de
cât comparabile cu cele ale oamenilor suferinzi, si noi suntem atenți și
gândim, si recunoaștem la cei suferinzi manifestări asemănătoare cu ale
noastre, și, daca suntem sinceri cu noi insine, putem recunoaște că nu
le-am explorat indeajuns.
Intr-adevar, cel mai mult contează ceea ce face
fiecare în mod concret pentru propria viață, nu numai ceea ce isi propune
să facă, ori ce spune că va face. Este ca și cum unii se satură cu ceea ce
mănâncă, in timp ce altii accepta să fie convinși să se sature doar la
rostirea cuvântului mâncare.
|
